"Şi totuşi, cred că dacă cineva şi-ar trăi viaţa profund şi în întregime, şi ar da formă fiecărui simţământ, expresie fiecărui gând şi realitate fiecărui vis, lumea ar obţine un astfel de impuls proaspăt de bucurie, încât am uita toate bolile medievalismului şi ne-am întoarce la idealul elen, la ceva chiar mai fin, mai bogat decât idealul elen. Dar celui mai curajos dintre noi îi este frica de sine. Mutilarea sălbaticilor a supravieţuit in mod tragic în autonegarea care ne marchează vieţile. Suntem pedepsiţi pentru renunţările noastre. Fiecare impuls pe care ne străduim să îl înăbuşim cloceşte în mintea noastră şi ne otrăveşte. Corpul păcătuieşte o dată şi apoi termină cu păcatul, deoarece acţiunea este un mod de purificare. Nu mai rămâne nimic, decât amintirea unei plăceri sau luxul unui regret. Singura cale de a scăpa de o tentaţie este de a-i ceda. Rezistă-i, şi sufletul se îmbolnăveşte de dorul lucrurilor pe care şi le-a interzis, de dorinţa de ceea ce legile sale monstruoase au făcut să fie monstruos şi ilegal. S-a spus că marile evenimente ale omenirii au loc în creier. În creier şi numai în creier au loc şi marile păcate ale omenirii."
Oscar Wilde – Portretul lui Dorian Gray
marți, 27 iulie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu